- a merge cu o viteză de...
- to travel at... miles an hour.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a merge cu o viteză de...
Look at other dictionaries:
marş — MARŞ, (1, 2, 3) marşuri, (4, 5) interj. 1. s.n. Mers, deplasare a unei unităţi militare sau a unui grup organizat (într o anumită formaţie). ♢ Marş forţat = marş executat cu o viteză sporită faţă de cea normală. ♦ (înv.) Distanţă parcursă de o… … Dicționar Român
expres — EXPRÉS1, Ă, expreşi, se, adj. (În sintagmele) Tren expres (şi substantivat, n.) = tren care merge cu viteză mare, oprindu se numai în staţiile importante. Scrisoare (recomandată) expresă sau colet expres = scrisoare sau colet care ajunge la… … Dicționar Român
tempo — TÉMPO s.n. 1. Viteză, iuţeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conţinutului şi caracterului ei. ♦ Ritm, cadenţă. 2. (lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.… … Dicționar Român
trap — s.n., interj. 1. s.n. Mers în fugă al calului, cu viteză mijlocie (între pas şi galop), animalul păşind în acelaşi timp cu un picior din faţă şi cu piciorul de dinapoi opus acestuia. ♦ Zgomot făcut de un cal care merge în acest fel. 2. interj.… … Dicționar Român
trenă — TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăşte pe jos; coadă lungă la o rochie. ♢ expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ţine scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenţii într o cursă atletică,… … Dicționar Român
pas — PAS1 interj. Cuvânt folosit de un jucător de cărţi pentru a arăta că nu vrea sau nu poate să deschidă jocul, să participe la joc (în turul respectiv). – Din fr. [je] passe. Trimis de valeriu, 05.01.2008. Sursa: DEX 98 PAS2, pasuri, s.n. 1. Drum … Dicționar Român
zbura — ZBURÁ, zbor, vb. I. 1. intranz. (Despre păsări şi insecte) A plana şi a se mişca în aer cu ajutorul aripilor. ♦ A pleca în zbor, a şi lua zborul. ♦ (Despre lucruri) A pluti în aer (purtat de vânt); a trece prin aer cu viteză (fiind zvârlit sau… … Dicționar Român
mers — s.n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mişcare dintr un loc în altul; umblet, mergere. ♢ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broşură care cuprinde acest orar. ♢ loc. adv. Din mers … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
vânt — VÂNT, vânturi, s.n. 1. Deplasare pe orizontală a unei mase de aer provocată de diferenţa de presiune existentă între două regiuni ale atmosferei. ♢ Vânt rău = întâmplare nenorocită care loveşte pe cineva. ♢ Loc adv. Ca vântul = foarte repede. ♢… … Dicționar Român
alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… … Dicționar Român
